I-am spus unei prietene: „știi ce am văzut ieri pe drumul spre Poiană? Niște țigani strângeau melci de pe marginea drumului. Era chiar după ploaie și era plin, iar ei aveau câteva plase imense pline de melci. O grămadă de mâncare, totul gratuit!”. „Nesimțiții!!” a exclamat ea. „Cum pot face așa ceva? Nu le e milă de săracii melci?”. Reacția ei m-a făcut să izbucnesc în râs. Se pare că ea nu este sensibilă la felul în care vaca, porcul sau găina au ajuns la ea în farfurie, dar este scandalizată de soarta unor melci ieșiți la marginea drumului, după ploaie. Această diferențiere între diverse tipuri de carne, provenite de la diferite animale, m-a făcut să-mi pun o grămadă de întrebări de când am renunțat să mai consum carne. Ce este în mintea unui consumator de carne, atunci când face aceste alegeri?
Atunci când consumam carne, eram indiferent și total insensibil la chinurile prin care trece animalul pentru a fi în cele din urmă consumat. N-aș fi consumat carne de câine, sau de pisică, dar nu pentru că mi-ar fi fost milă de ele ci pentru că nu credeam că ar fi comestibilă. Pisica mi se părea un animal prea slab, iar câinele, cum nu era crescut domestic, special pentru a fi tăiat, însemna că era luat de pe stradă, iar hrana lui provenea din gunoaie. Deci n-ar fi igienic să-l mănânci. Spre uimirea mea, am aflat că alți oameni, au alte motive pentru care nu consumă pisici sau câini. Sunt atașați emoțional. Pentru ei, pisicile și câinii sunt niște prieteni, buni pentru a fi animale de casă, nu pot fi destinați consumului.
Asta înseamnă că dacă eu m-aș apuca acum să fac o fermă de câini și pisici, pe care să-i cresc special pentru carne, numai bună de export în țările în care se consumă așa ceva, aș fi condamnat de societate? De ce? Cu ce drept cineva poate alege între anumite animale. Pe ăla îl tăiem, pe celălalt îl mulgem, unuia îi luăm ouăle, iar pe altele le ținem în casă și le îngrijim?
Circulă un zvon pe internet, cum că în carnea unui cunoscut lanț de junk food s-ar găsi carne de om. Zvonul este cel mai probabil fals, dar dacă ar fi adevărat? Ar fi o problemă? În carnea aia gen pastă de la lanțurile de junk food poate fi orice, pentru că este tocată în acele unități gigant în care sunt aruncate toate resturile de carne, sau animale întregi. Dacă ar fi oameni aruncați acolo? Carnea de om, am auzit, e asemănătoare cu cea de porc. E adevărat, poate nu e chiar curată, adică omul poate a fumat, a băut, a mâncat cine știe ce prostii, înainte să fie omorât, dar în rest? A fost deja omorât, ce mai contează? Așa mi se spune și mie, când mi se oferă carne. „Dar animalul a fost deja omorât, că-l mănânci sau nu, e tot aia”.
Poate alta e problema. Cu cât animalul consumat e mai apropiat de tine, fie emoțional, sau pe scara evoluției, cu atât îți vine mai greu să-l mănânci. Nu-i așa că ți-ar fi greu să-i iei gâtul câinelui pe care l-ai crescut câțiva ani? E prea apropiat. Probabil ți-ar fi greu să omori un cimpanzeu, pentru că seamănă prea mult cu tine. Să-ți omori semenul, alt om, ar fi o crimă. Dar restul? Un porc printre alți o mie la abator… nu contează. Dacă-ți place o vită la grătar, ar trebui să nu faci nazuri la ciorbă de câine, pisică prăjită sau melc fiert.
Dar articolul ăsta e pentru consumatorul de carne sensibil. Cel care nu poate vedea cum un câine e bătut în fața lui. Cel care schimbă programul atunci când un leu înhață o gazelă. Cel care iubește o pisică atât de mult încât îi cumpără de mâncare, îi strânge rahații și nu se supără când îl zgârie. Sunt exemple peste tot în lume de comunități vegetariene sau vegane care prosperă. Nu trebuie să consumi carne, pentru a supraviețui. Dacă tot ești plin de compasiune, nu adopta politica struțului în privința mâncării.
Uite, eu nu fac nicio diferențiere între fructe. Le ciopârțesc fără milă în gură sau în blender, fie că sunt banane, mere, curmale. Nu fac discriminări 🙂
“Carnea de om, am auzit, e asemănătoare cu cea de porc.”
Am vazut odata un reportaj pe NatGeo despre niste locuitori din Papua, daca mai tin bine minte. Fiind consumatori mai mult din necesitate de carne de porc, ii spuneau “pig”. De asemenea mancau si carne de om, la care se refereau drept “long pig”. Prin 2011 am vazut chestia asta deci inca se practica. O fi asemanatoare.
eu știu de la o studentă la medicină, care mi-a spus după o primă disecție pe om, că mirosul e asemănător cu cel de porc.
Am si eu o cunostinta la medicina – in belgia – si cateodata se apuca sa ne explice cum mare le era mirarea cand taiau in vreo babeta de 80-90 de ani si carnea era spre verzui, nu rosie. dup-aia oamenii se spalau si mergeau la cantina de peste drum. Ribs anyone? freaky shit.
Din ce inteleg eu, corpul miroase in functie de cum il intretii.
Un articol interesant:
http://anatolbasarab.ro/ce-cauta-un-psiholog-in-biblie-prima-ispita/
Din pct meu de vedere cei care sunt insensibili cand vad un caine schingiuit sau un leu care vaneaza o caprioara, ar fi in stare sa faca crime umane, doar ca nu le permite legea.
Draga mea, te contrazic: eu sint in stare sa omor fara nici o remuscare un om care vineaza fara sa moara de foame. Sau un om care chinuie un animal. Sau il omoara pentru trofeu. Daca legea mi-ar permite, nu as avea nici o ezitare. In schimb, nu as putea atinge nici un animal in alt fel decit pentru a-l ajuta sau salva sau a-l mingaia. Oamenii merita sa moara, animalele, nu.
Daniel, sunt convins ca n-ai putea sa o faci, ci ai ezita pana te-ai razgandi deoarece ti-ar fi fica de ceea ce s-ar intampla daca dai gres.
La fel cum si eu cand eram micut , afirmam sus si tare ca as fi in stare sa ma duc pe front in orice secunda, iar acum probabil mi-ar tremura pantalonii si li s-ar schimba culoarea in anumite parti (ma intelegi?) daca ar porni alarma de pe bloc, asa faci si tu acum.
Sincer parca nu-mi vine sa postez comentariul asta deoarece am o banuiala ca nu ai sarit de pragul de 20 de ani, caz in care … ma simt jenat. Dar poate ca l-ai sarit mai demult si ai o varsta la care poti fi luat in serios pentru afirmatiile pe care le faci.
Nu sant vegana dar carnea o mananc foarte rar , nu imi lipsesc fructele si verdeturile in schimb ….nu sant de acord cu tine dintr-un singur motiv : tu vezi viata doar in animale ?! nu crezi ca plantele sant vii ?! nu crezi ca fructele au viata in ele ( daca nu ar avea cum ar rasari alte plantute ?)……..daca nu le vezi plangand cand le rupi pt tine sant moarte ……sant atatea studii care demonstreaza ca au VIATA si au o energie asemanatoare sufletului nostru care le paraseste cand mor …inainte sa spui ceea ce spun toti copiind unul de la altul informeazate !
Dany, ofera te rog referinte (linkuri) la studiile despre “energia plantelor asemanatoare sufletului nostru”. Eu nici macar nu inteleg aceasta insiruire de cinci cuvinte dar probabil revistele stiintifice la care ma vei trimite au si definitii. Multumesc, chiar vreau sa ma informez, asa cum recomanzi (fara cratima).
Dany, pentru ca tu să trăiești pe această planetă, altcineva trebuie să moară, așa funcționează legile acestui univers în care ne-am născut. Totuși, dacă mănânci fructe și verdețuri, răul făcut e foarte mic. Planta nu trebuie să moară cu totul atunci când îi rupi fructele și frunzele. În cazul fructelor, chiar ajutăm planta în mediul natural. Ea produce sămânța, învelită în pulpa aceea dulce și bună, noi o mâncăm și răspândim semințele mai departe. Așa ne-am dezvoltat ca specie în mediul nostru natural. Având în vedere că un frugivor mănâncă 60% fructe și 30% verdețuri, răul produs este minim, în comparație cu unul care mănâncă standard.
Fă un exercițiu de imaginație. Cineva prinde un porc și îl taie în fața blocului. Rezultă multe țipete, grohăieli, sânge. Altul, se cațără în copac, culege niște mere, și le mănâncă. În dreptul cui ai pune cuvântul „moarte”, dacă ar fi să alegi? La care dintre spectacole ți-ai duce copilul să se uite? La cel cu porcul, sau cel cu cățăratul în copac?
Gandeste altfel. Fructele la momentul potrivit cad din pom. Pentru ce cad? Pentru noi. Legumele, ajung la un nivel maxim de crestere (evolutie) apoi..? Asa si cu granele. Da, viata au si viata trebuie sa mancam.
Ideea este ca avem sistemul digestiv asemanator ierbivorelor, saliva, acid gastric, intestin, si de aici si altele. Sunt destule surse de informatie acum pentru cei interesati.
În primul rând, dacă ești frugivor mănânci fructe care sunt coapte, se desprind practic singure de pe tulpină. Sau sunt chiar pe jos. Ceea ce înseamnă că nu mai rănești chiar pe nimeni.
În al doilea rând, dacă ești carnivor ar trebui să poți mânca liniștit și carne de om. Ar trebui să fie destul de ieftină având în vedere că suntem 7 miliarde și e de unde.
Ce sa facem acum, sa mancam chimicale pentru ca ele nu plang? Eu cred ca fiecare trebuie sa manance ce ii prieste. Referitor la spectacol ..sa ne ducem copiii la ambele de mici, eventual si putina practica, pentru ca leul isi duce puiul la vanatoare iar caprioara pe al sau la cules de roade. Traim departe de natura si vedem viata diferit de realitate, ne invatam copiii ca e o crima sa faca sex, ca pe ei i-a adus barza..si ca nu e bine sa omori animale ca animalul din farfurie a cazut in cutit(asta mi-a fost spus mie de mielul cu care ma jucam zi de zi).
Ce parere aveti despre https://biblia.resursecrestine.ro/leviticul/11 ? O zi buna!
acum câteva mii de ani, niște triburi din orientul mijlociu au scris niște reguli, bune pentru ei, în acele timpuri, în acele zone. Să le aplicăm și noi, în alte zone, în alte vremuri? De ce?
Eu sunt de părere că dacă iți este atât de milă de un animal, care ca specie este pe cale de dispariție, cel mai eficient mod prin care ai putea să-l protejezi, este sa-l manânci. S-a auzit pe undeva că vaca, porcul, găina ar fi pe cale de dispariție ? NU. De ce ? Fiindcă omul le mănâncă. De aceea o cauză cu adevarat nobila in a salva … ursul panda de exemplu … ar fi ca data viitoare când te duci la restaurant sa spui, ‘… și la felul doi, o friptură de urs panda …’
Salvați animalele!!!